O neregularitate a mersului este un termen folosit pentru a descrie modelul de mers al unui copil, atunci când acesta nu urmează tipicul de dezvoltare așteptat pentru vârsta lui.
Modelul de mers al unui copil începe de la vârsta de 12-16 luni (vă rugăm să rețineți faptul că fiecare copil este unic și își dezvoltă abilitățile în ritmul său) și constă într-un mers cu bază largă de sprijin, pași scurți și rapizi și nu seamănă cu mersul unui adult decât după vârsta de 5 ani.
Tipuri comune de neregularitați ale mersului:
Mers cu vârfurile în interior – când copilul merge sau aleargă, unul sau ambele picioare se întorc spre interior. Acesta poate fi rezultatul unui picior metatarsus adductus netratat sau recidivat, a unei torsiuni tibiale sau femurale.
Atenție! Anumite poziții vicioase, pot duce la dezechilibre musculare. Dacă copilul adoptă și stă des într-o poziție vicioasă, spre exemplu ”poziția W”, este nevoie să îl corectăm de câte ori este nevoie, până când nu se mai așează în mod reflex într-o astfel de poziție.
(VEZI articolul „Pozitia W”).
Mersul pe vârfuri – poate face parte dintr-o dezvoltare tipică, dacă copilul merge pe vârfuri pentru perioade scurte de timp, după ce a învățat să meargă, până la vârsta de aproximativ 2 ani.
Dacă copilul merge sau aleargă pe vârfuri după această vârstă, poate fi rezultatul unei flexii dorsale limitate- tendonul achilean este scurtat și musculatura gambei este contractată.
Nu încurajam mersul pe vârfuri!
Nu recomandăm premergătoarele sau hamurile!
Genunchi în X – când genunchii se ating între ei, însă gleznele rămân distanțate.
De obicei, apare la vârsta de 2 ani, poziția fiind mai accentuată la 3 ani – 3 ani și jumătate. Se echilibrează la vârsta de 6 -7 ani, dacă nu sunt prezente alte afecțiuni.
Unii copii pot merge ușor pe vârfuri sau se observă un picior plat (VEZI articolul „Picior plat”), de obicei bilateral, care poate beneficia de corecție ortotică.
Echilibrul poate fi afectat, însă kinetoterapia poate fi de folos în acest sens.
