Piciorul strâmb congenital varus equin este o malformație caracterizată de poziția permanentă a piciorului în varus, equin și adducție a antepiciorului.
Este o deformare în care piciorul unui sugar este întors spre interior, adesea atât de sever încât partea de jos a piciorului este orientată lateral sau chiar în sus. Aproximativ 1 copil din 1.000 de născuți vii va avea un picior varus equin, ceea ce îl face una dintre cele mai frecvente deformări congenitale (prezente la naștere) ale piciorului.
Piciorul varus equin nu este dureros în timpul copilariei. Totuși, dacă piciorul nu este tratat, va rămâne deformat și copilul nu va putea merge normal.
Majoritatea cazurilor sunt tratate cu succes prin metode nechirurgicale, tratamentul începe de obicei la scurt timp după naștere.
La piciorul varus equin, tendoanele care leagă mușchii de oasele piciorului, sunt scurte și tensionate, determinând răsucirea piciorului spre interior.
Deși este diagnosticat la naștere, multe cazuri sunt descoperite pentru prima dată în timpul unei ecografii prenatale. La aproximativ jumătate dintre copiii cu picior varus equin, ambele picioare sunt afectate. Băieții au de doua ori mai multe șanse decât fetele să prezinte această deformare.
Aspectul piciorului varus equin poate varia de la ușor la sever, dar are de obicei același aspect general. Piciorul este întors spre interior și există adesea o cută adâncă pe partea inferioară a piciorului.
Piciorul cu varus equin este puțin mai scurt decât în mod normal, iar gamba este mai subțire din cauza mușchilor subdezvoltați. Aceste diferențe sunt mai evidente la copiii cu picior varus equin unilateral (pe o singură parte)
Clasificare
Piciorul varus equin (PVE) se clasifică în urmatoarele categorii: tipic și atipic.
PVE tipic – cea mai comună formă a deformării, apare la copiii care nu au alte probleme medicale.
PVE atipic – apare în combinație cu diferite afecțiuni de sănătate sau tulburări neuromusculare, cum ar fi artrogripoza și spina bifida. Dacă piciorul copilului dumneavoastră este asociat cu o afecțiune neuromusculară, atunci:
- Poate fi mai rezistent la tratament
- Necesită un curs mai lung de tratament nechirurgical
- Poate necesita chiar mai multe intervenții chirurgicale
Indiferent de tip sau severitate, piciorul varus equin nu se va îmbunătăți fără tratament.
Un copil cu un picior varus equin netratat va:
- Merge pe marginea exterioară a piciorului în loc de talpă
- Va dezvolta calusuri dureroase
- Va purta mai greu pantofi
- Va avea picioare dureroase pe tot parcursul vieții, care adesea limitează sever activitatea
Părinții bebelușilor născuți cu acest tip de picior și fără alte probleme medicale semnificative ar trebui să fie asigurați că dacă se aplică un tratament adecvat, copilul lor, va avea picioare care să-i permită o viață normală și activă.
Cauza
Cercetătorii sunt încă nesiguri, cu privire la cauza piciorului varus equin. Cea mai larg acceptată teorie este că piciorul varus equin este cauzat de o combinație de factori genetici și de mediu. Ceea ce se știe, totuși, este că există un risc crescut în familiile cu antecedente.
Tratament
Scopul tratamentului este de a obține un picior funcțional, fără durere, care să permită copilului să stea în picioare și să meargă cu talpa piciorului plat pe sol.
Tratament nechirurgical
Tratamentul inițial al piciorului varus equin este nechirurgical, indiferent de cât de gravă este deformarea.
Metoda Ponseti este cea mai folosită tehnica în America de Nord și în întreaga lume. Este o procedură nedureroasă ce implică manipularea piciorului, aplicarea unor gipsuri successive și posibil eliberarea tendonului lui Achile.
Tratamentul ar trebui să înceapă în mod ideal la scurt timp dupa naștere, dar și bebelușii mai mari au fost tratați cu succes, cu metoda Ponseti.
Obiectivul acestei metode de tratament a piciorului varus equin este de a înlătura toate elementele acestei patologii, în așa fel încât subiectul să capete un picior funcțional, nedureros cu aspect normal, cu o mobilitate bună și fără să necesite o încălțăminte aparte.
Protocolul acestei tehnici constă în manipulări de scurtă durata (1-3 minute) ale piciorului și apoi imobilizare gipsată în poziție de maximă corecție timp de 5-7 zile, până la aplicarea următorului gips.
După aproximativ cinci imobilizări gipsate cavusul, adducția și varusul sunt corectate.
Majoritatea cazurilor de picior varus equin sunt corectate prin 5-6 gipsuri successive.
Secționarea percutană a tendonului Achilean este necesară în majoritatea cazurilor. Un nou gips va fi aplicat pe picior pentru a proteja tendonul pe măsură ce se vindecă. Acest lucru durează de obicei aproximativ 3 săptămâni. În momentul în care gipsul este îndepărtat, tendonul lui Achile are o lungime adecvată, mai lungă, iar piciorul este complet corectat.
Această metodă are ca efect picioare flexibile, puternice și plantigrade, menținerea funcției fără durere fiind demonstrată într-o cercetare clinică de peste 35 de ani.
Ortezarea
Chiar și după o corecție reușită, picioarele au tendința naturală de a regresa (reveni). Pentru a vă asigura că piciorul va rămâne permanent în poziția corectă, copilul dumneavoastră va trebui să poarte ortezele cu bară, timp de câțiva ani. Orteza menține piciorul la unghiul potrivit pentru a menține corecția.
Orteza este formată dintr-o bară, de care sunt alipite doua ghete cu calapod drept și deschise la vârf.
În primele 3 luni, bebelușul va purta ortezele 22 – 23 de ore pe zi. Medicul va scădea treptat timpul de purtare până când va fi ortezat doar peste noapte și la ora somnului de zi (aproximativ 10 – 12 până la 14 ore pe zi, în primii 2 ani, apoi în funcție de evoluție se mai pot scădea 2 ore, ajungându-se la 8 – 10 ore pe zi, următorii 2-3 ani). Deși acest program de ortezare poate fi solicitant pentru parinți și familii, purtarea ortezelor până la vârsta de 4 ani, uneori chiar 5 ani, este importantă pentru a preveni recidiva.
Utilizarea incorectă a acestor orteze și nerespectarea timpului necesar recomandat, pentru purtarea acestora, reprezintă cauza cea mai frecventă a recidivelor.
Aceste orteze trebuiesc purtate imediat, după îndepărtarea ultimului gips.
Bebelușii pot fi agitați, în primele zile de purtare ale ortezelor și vor avea nevoie de timp, pentru a se adapta.
Considerații ale metodei Ponseti
Metoda Ponseti s-a dovedit extrem de eficientă pentru mulți copii. Cu toate acestea, necesită ca familia să fie foarte angajată în aplicarea corectă a ortezelor în fiecare zi.
Un procent mic de copii, dezvoltă recidive în ciuda ortezarii adecvate. Daca piciorul copilului aluneca din cizmă în mod regulat, acesta poate fi primul semn al unei recidive ușoare a deformării.
Dacă este abordat prompt, acest lucru poate fi de obicei corectat prin kinetoterapie, iar daca este nevoie, se pot aplica câteva gipsuri în serie și eventual, o intervenție chirurgicală minoră.
În plus, aplicarea corectă a metodei Ponseti necesită pregătire, experiență și practică. Asigurați-vă că cereți medicului pediatru o trimitere către un chirurg ortoped cu experiență în corectarea nechirurgicală a piciorului varus equin.
Tratament chirurgical
Deși multe cazuri de picior varus equin sunt corectate cu succes prin metode nechirurgicale, uneori deformarea nu poate fi corectată în totalitate sau revine, de multe ori pentru că familiile întâmpină dificultăți în urma programului de tratament. În plus, unii sugari au deformări foarte severe care nu răspund la manipulări. Când se întâmplă acest lucru, poate fi necesară o intervenție chirurgicală la nivelul tendoanelor, ligamentelor și articulațiilor piciorului și gleznei.
Deoarece intervenția chirurgicală are ca rezultat de obicei un picior mai rigid, în special pe măsură ce copilul crește, se depun toate eforturile pentru a corecta deformarea cât mai mult posibil prin metode nechirurgicale. Chiar și la un bebeluș cu deformări severe sau cu picior varus equin asociat, cu afecțiuni neuromusculare, se poate îmbunatăți fără intervenție chirurgicală. Dacă piciorul unui copil a fost corectat parțial prin întindere și gipsare, intervenția chirurgicală necesară pentru corectarea completa a piciorului, va fi mai puțin extinsă.
O intervenție chirurgicală mai puțin extinsă, vizează doar acele tendoane și articulații care contribuie la deformare. În multe cazuri, aceasta implică eliberarea tendonului lui Achile din spatele gleznei și/sau transferul tendonului tibial anterior.
Chirurgia reconstructivă majoră pentru piciorul varus equin implică eliberarea extinsă a mai multor structuri ale țesuturilor moi (cum ar fi ligamentele și tendoanele) ale piciorului. Odată ce corectarea este realizată, articulațiile piciorului sunt de obicei stabilizate (securizate) cu un gips lung, în timp ce țesutul moale se vindecă.
După 4 până la 6 săptămâni, medicul va îndepărta gipsul și de obicei, va aplica un gips mai scurt, care se poartă încă 4 săptămâni.
După îndepărtarea ultimului gips, se va purta orteza fixă de picior.
Rezultate
Piciorul bebelușului nu se va îmbunătăți singur. Cu tratament, copilul dumneavoastră ar trebui să aibă un picior aproape normal și să poate alerga, să se joace și să poată purta pantofi normali.
Piciorul afectat este de obicei cu 1 până la 1 – 1/2 dimensiuni mai mic și ceva mai puțin mobil decât piciorul normal.
Mușchii gambei piciorului cu varus equin vor rămâne mai mici, astfel încât copilul dumneavoastră s-ar putea plânge de „dureri la picioare” sau poate obosi mai repede față de alți copii de vârsta lui.
Sfaturi utile privind ortezele
Jucați-vă cu copilul în orteze!
Aceasta este cheia pentru a trece rapid peste iritabilitatea copilului.
Dacă copilul folosește bara solidă, poate să lovească și să-și balanseze picioarele simultan. Puteți face acest lucru posibil prin îndoirea și îndreptarea ușoară a genunchilor împingând și trăgând de bara ortezelor.
Copiii se descurcă mai bine dacă dezvoltați o rutină fixă.
În timpul nopții și în timpul somnului, puneți ortezele când copilul merge la „locul de dormit”. Copilul își va da seama că atunci cand merge la somn, este timpul să poarte ortezele. Este mai puțin probabil să se tulbure, dacă aceasta este o rutină consecventă.
Protecție pentru bară
Un burete de ghidon de bicicletă funcționează bine pentru asta. Prin căptușirea barei, vă puteți proteja pe dumneavoastră și pe copil de eventualele răniri, dar și mobila, de bara metalică.
Nu utilizați niciodată loțiune pe piele!
Loțiunea va agrava problema. O oarecare roșeață este normală la utilizare. Petele sau veziculele roșii aprinse, în special pe spatele călcâiului, indică de obicei faptul că aluneca călcâiul.
Asigurați-vă că este călcâiul coborât în gheata, fixând curelele și/sau cataramele. Este important să verificați picioarele copilului, de mai multe ori pe zi, după ce ați început să vă asigurați că nu apar vezicule.
